Pentru prima dată anul acesta, şi pentru prima dată fără doamna profesoară, ne-am organizat (puţini, da' buni) într-un grup care să stea să vorbească nu numai verzi şi uscate de-ale literaturii. Şi că tot fu vorba de "verzi şi uscate", tema de lună octombrie a fost chiar Toamna.
Pe lângă combinaţia literatură-muzică (cine nu a auzit de melodiile lui Tudor Gheorghe - Octombrie (pe versuri de Topârceanu) sau Niciodată toamna... (pe versurile lui Arghezi), fie de vestita de-acum Emoţie de toamnă, a lui Nichita Stănescu), am avut ocazia să ieşim, în primul şi în primul rând, din cadrul orei de română, să ne punem întrebări, să stăm la taifas cu textele însele, să le comparăm între ele - un fel de tarabă pe care înşirăm sentimente. O tarabă particulară, în tonuri de galben-auriu-arămiu sau violet-gri ( a la Bacovia ) la discreţia noastră, fără catalog şi cu drept de veto la orice replică.
Mulţumesc celor şase de la clasa a VIIa (Oana, Crina, Luci, Ioana, Teodora, Andreea - în ordine aleatorie) care au făcut dintr-o mohorâtă dimineaţă de sâmbătă prilej de dulce grai în versuri. De altfel, Toamna s-a dovedit a fi o Madame Bovary mai pretenţioasă decât am fi crezut, şi, totuşi, curios de spontană, cum a dovedit-o şi sesiunea improvizată de teatru interactiv. Şase personaje - Toamna, Iubitul, Iubita, Copacul, Frunza şi Scriitorul s-au dat în spectacol, şi-au dat în petec şi au intrat într-un joc ce nu a avut ca timp de pregătire decât 5 minute. Apreciez spontaneitatea şi gustul pentru provocare al colegilor mei mai mici şi foarte creativi, în fond - la urma urmei, cred şi acum că e ciudat de interesant să fii o frunză sau un copac în plină toamnă sau să te îndrăgosteşti şi să te desparţi la fel de repede ca o rafală de vânt. Şi, cum spuneau personajele, ar fi o idee să mergem într-o croazieră şi să facem schimb de regizori - în fiecare lună altul. În fiecare lună o provocare. Un alt vis. Un alt joc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu