Cinstite Cetitoriule,

Făcutu-s-a şî coptu-s-a timpul, şî zău di mai ari răbdari, i-a hi şî lui di când tot aşteaptă. Coptu-s-au toati g’isărili noastri, şî le-am sămănat sî prinzî rădăşini aişi sau pisti zari. Răvaşâli şî amorurili tineri le-am tuk’ilat undeva la un locu strâmtu, pi o uliţî dosâtî, nu caricumva sî sarî la iveală când ţî-i lumea mai dragî. Şî nu v-a hi cu supărari şî cu bănat, dragii mei, care-ţi hi terminat hăt dimult sau în sfânta zî di azi, da’ dascălu’ şî discipolu’ vor hi sî hie totuna. Cî omu’ cât trăieşte-nvaţî, şî când iesî din şcoalî, tot învaţî, şî ghini zâşea Creangă, ghietu, cî şcoala-i curat meşteşug di …”înţelepţealî”. Şî iaca, am ajuns şî noi, sî graduăm, adicătelea sî terminăm, şî sî ni dăm cu capu di pragu di sus (şî di toţi păreţii….), c-aşai hirea omului, să hie schimbător, pi pământ rătăşitor, iar şcoala locului sî ţâne, cum n-a fost aşe rămâie, tot n’inunatî şî di Domnu’ ’cuvântată. Ş-acu, fraţâlor, zari bogatî şî cărari luminatî să vă deie Dumnezău! Mulţăn’ire!