Adora 2 [Partea a II-a]

Partea a doua a activităţii am dedicat-o lui Adrian Păunescu, am citit "Scrisoare din urgenţa inimii" ( mulţumesc Oana pentru text) şi am avut puţin spus plăcerea unei discuţii polemice interesante şi surprinzătoare, cu piste de "lectură" către lumea actuală, către o contemporaneitate lividă în care tinerii se văd nevoiţi că îşi creeze propriile opţiuni. Nu ar fi prima dată pentru mine când particip la o discuţie de gen despre "viitor", "carieră", "România", probleme actuale din societatea în care ne regăsim ( sau nu, fiecare cum poate), dar e cuceritoare o abordare la nivel de gimnaziu (vrem sau nu să admitem, colegii mei nu sunt nici macar a 9-a, de unde şi aprecierea mea pentru ei). Nu în cele din urmă, lectura textului poetic şi abordarea muzicală - "Rugă pentru părinţi", "Nebun de alb"  etc. ( am rămas pe linia interferenţei literatură-muzică) au constituit, de ce să nu recunoaştem, o dovadă şi o întâlnire pentru noi cu o poezie specială, de rezonanţă interioară ( personal, mi-a rămas în minte textul poeziei "Dreptul la întrebare" - o recomand spre lectură).
Mulţumesc celor care au venit, mai mulţi decât la prima întâlnire şi, pentru cei care se ştiu (secret, shh), sper să mă ţin de cuvânt pentru data viitoare, cu "surpriza" pe care nu am apucat să v-o mai fac.:D
Şi acum, să dăm iama în literatura contemporană, nu-i aşa? 
Salutări!

Literatura - "obiect util" (Adora 2) [Partea I]

Am tot amânat şi amânat şi amânat să scriu despre întâlnirea noastră de la Adora de pe 13 noiembrie din raţiuni de timp, de inspiraţie etc etc. Acum că tot am pus mâna pe tastatură, ar fi indicat să fac un anunţ publicitar în care să povestesc despre ce şi cum s-a întâmplat. După un exemplu găsit întâmplător pe http://zumcititor.wordpress.com/page/2/ am propus o acţiune restrânsă de lobby literar (sună poate puţin pretenţios, dar eticheta o cere ca tehnica de persuasiune) în care colegii mei mai mici să realizeze în echipe de câte doi un anunţ publicitar pe o carte preferată. Am remarcat "moda" cărţilor despre vampiri în rândul puştimii (cu tot respectul, uneori poţi avea surpriza că citesc mai mult decât tinerii de vârsta mea (18) şi că au păreri personale puternice) şi calitatea de a avea curajul unui discurs hotărât şi bine pus la punct. De altfel, ideea cercului ( şi a temei de luna aceasta) era să învăţăm să recunoaştem tehnicile de manipulare ca să ne dăm seama când suntem în pericol să ni se întâmple să fim „manipulaţi”, să ne „ferim”.

Preferinţa pentru anunţul publicitar ar putea părea pur şi simplu bizară. Dar, ca să fim sinceri, nu peste anunţuri publicitare dăm la fiecare colţ de stradă, când trecem pe zebră, când intrăm în brutărie, când mergem să plătim facturile? L-aş numi un tip de literatură mai mult decât de consum, o literatură aparent de „menaj”, ce poate fi corelată aceluia pe care M.Vişniec l-a numit „l’ecrivain jetable”, dar e un tip de literatură spre care merită să deschidem ferestre, opţiuni de interpretare şi din altă perspectivă. Intenţia activităţii a fost aceea de a îmbina demersul critic-literar cu cel aparent colocvial, pentru a aduce cartea din spaţiul închis, în cel eminamente deschis, într-un act de promovare directă. La urma urmei, de ce nu am face „publicitate” şi „lobby” pentru …Carte ?

Borcan cu spleen (din secţia "ora de română")

Foaie verde de simbol
Am băgat poeţii-n bol
Ca să scoatem un vers gol
Fără de vreun simbol.

Cenuşiu bacovian
Albastros baudelairian
Clavir minulescian
Toate-s stihuri făr' de an.

Acum la final
Singurătăţi pe val
Aduse la mal
Ne-nţelese integral.

Balul Bobocilor Retro

Controversat, într-adevăr. Cu bune şi cu rele. Cu buni şi răi. Cu de toate. De la Marylin Monroe (colega mea Gabi Lazăr) şi Prâslea din Carpaţi (căruia îi place să i se spună Presley, după cum ne anunţă Cărtărescu în a sa "Enciclopedie a zmeilor" în interpretarea lui Vlad Bacalu ), până la microfoanele care au vrut să meargă sau nu şi nunta de alături (cu mici intruziuni inopinante), Balul s-a dovedit a fi o expresie a ceea ce înseamnă cu adevărat să "trăieşti palpitant" vreo două-trei săptămâni din viaţă.
Mi-am luat în primire rolul de ceea ce s-ar numi, tehnic şi modern, scenarist, care m-a purtat de-a dreptul prin toate soiurile de muzică, de coregrafii, de interpretări şi cred că ar fi necesar să precizez că maşina timpului e ceva infim pe lângă experimentul de a trece prin aproximativ 70 de ani arta spectacolului. De la Charleston, până la Macarena, jazz, rock, punck, asortate toate cu diamantele lui Marylin Monroe, de la bucle lejere până la machiaje mai mult sau mai puţin sofisticate, rochii tipice sau nu, liste liste liste, repetitii repetitii repetitii Balul a fost mai ceva ca un dineu-reuniune de familie. Şi ca să mă menţin pe filiera asta a "rubedeniilor", ne-am găsit fiecare cu naşii, respectiv bobocii lui într-un vacarm de caractere terorizant de alambicat, şi care a generat un melanj mai ceva ca cel de la Turnul Babel.
În fine, cu promisiunea că "pupăm podeaua când se termină balul", am hotărât dinainte o reluare a balului, să ne celebrăm şi noi ca nişte veritabili organizatori ce suntem, cu tort şi cu lumânare. Şi cu "all that jazz" inclus in meniu.
Pentru partea a II-a de bal, va urma....
Salutări!