sâmbătă, 5 februarie 2011

Fragmente. Zenobia și aşteptările noastre (Gellu Naum)

"Prea multe lucruri ne solicita si, dat fiind mecanismul echivoc al solicitarii, prea multe cuvinte se ingramadesc sa le cuprinda, sa le ascunda in labirintul lor inutil si inselator - de aceea poate ca, pe alocuri, am sa spun ce nu trebuia spus; oricum sunt convins ca fiecare va medita mai mult asupra surplusului lasand la o parte starea in care plutesc, pe dedesubt, ca un inotator subacvatic, de exemplu.
Dar mai exista si vuietul acela si capacitatea fiecaruia de a-l percepe..."

"Draga mea", i-am spus eu atunci, incet, fetei aceleia, "fiindca nu stiu cum te cheama am sa te numesc Zenobia si trebuie sa stii ca te iubesc neinchipuit de mult; uite, chiar azi-noapte am visat ca un prieten, un fost coleg de scoala, nu mai stiu, mi-a daruit o haina brodata, trebuia sa asist la nunta lui; ei bine, mireasa, care iti seamana leit, ma iubea neinchipuit de mult, imi spunea mereu asta, in ciuda atitudinii mele rezervate; (...)si eu ma simteam nespus de bine, ca in picatura aceea de apa; eram fericit in pelicula ei de dragoste, iti spun drept si te iubesc neinchipuit de mult, as zice, si asa mai departe; starea aceasta de dragoste, pentru tine, totala si cotropitoare, rezuma intreaga mea existenta de pana acum, nu stiu daca ma intelegi(...)
"E sigur ca te iubesc", mi-a raspuns ea incet "de altfel, trebuie sa stii ca, facand abstractie de circumstanta, te iubesc neinchipuit de mult, in calitate de mireasa a fostului tau coleg de scoala, desi nu sunt mormona, dar asta nu conteaza, si asa mai departe..."

"Pe cand scriu, pentru ca s-ar parea ca scriu, regret ca nu aveti in fata hartiile pe care sunt inghesuite randurile acestea de cerneala; daca le-ati avea, daca ati inchide ochii si v-ati trece usor varfurile degetelor peste ploaia de litere negre, sunt sigur ca ati vedea (...)si ati intelege ca nimic din starile de pana acum nu este imaginat, ca toate s-au petrecut exact cum le relatez. Odata ajunsi aici, v-as sfatui sa va opriti o clipa si sa recapitulati, trecand usor cu varfurile celor zece degete de la maini, cu ochii inchisi, peste pagini; scapati de cuvinte in pelicula propriei voastre disponibilitati, ati afla, poate, lucrurile extrem de importante pe care, oricat as dori, imi e cu neputinta sa vi le comunic."